Despartirile sunt triste, nemiloase, si pline de suferinta. Momentul in care cei doi ajung sa puna capat unei relatii, este unul devastant pentru minte. „Vindecarea” poate dura destul de mult timp, in functie de importanta sentimentelor, care ii uneau pe cei doi in trecut. Am vorbit si eu (mai pe larg) despre acest subiect, in primul meu articol de pe acest blog: „Spirit Breaker”.
Indiferent care ar fi fost motivul fracturii (sau cine a fost de vina), cand nu mai exista nici o sansa de impacare, atunci alegerea cea mai buna este sa-ti revii cat mai repede, pentru a-ti continua viata. Suferinta face parte din existenta umana, asadar este absolut normal sa simti cum ti se sfasie inima, in cazul unei despartiri, Dar…totusi…la un moment dat…You have to snap out of it.
Cativa dintre voi, sigur se gandesc in acest moment: Nu-ti poti imagina ce inseamna despartirea si suferinta. Nu stii ce reprezinta durerea care iti consuma sufletul, si iti mareste golul lasat de acea persoana.
Probabil nu am trecut prin astfel de povesti complicate. Este posibil ca mintea mea de barbat sa fi reactionat diferit. Femeile gandesc mai mult prin sentimente si senzatii. „A simti” este termenul care defineste cel mai bine mintea lor. In orice caz, sunt de parere ca trebuie sa varsam toate lacrimile, iar dupa aceea sa gasim puterea de a merge mai departe.
Tipul din video propune o solutie destul de radicala, pentru a trece de un Break Up, insa pe undeva…are perfecta dreptate:
P.S. – Va recomand si celelalte clipuri din seria sa „Tough Talk”, avand un mod foarte direct de a exprima anumite concepte. In plus, detin si o doza placuta de twisted-humour.
Mind Vibes 
Iar acum ma gandesc la faptul ca oricat de intense ar fi sentimentele ce le ai pentru acea persoana , tot „obisnuinta” este vinovata de suferinta data de o despartire.
Ai dreptate: obisnuinta este si ea una dintre cauzele suferintei. Printre altele, va fi necear sa ne si „dezobisnuim” de acea relatie.
Timpul rezolva …
Cineva spunea că o iubire se vindecă printr-o altă iubire.
Sunt de acord, si cred ca este cea mai eficienta metoda, dintre toate.
O iubire o vindeca pe alta insa daca nu e spatiu si timp intre acele iubiri, sunt riscuri mari ca cea de-a doua sa fie o folosinta pentru cel in cauza, nu o iubire….
Aici intervine personalitatea fiecaruia, deci depinde de persoana, daca reuseste sa faca acest pas, intr-un mod corect si placut…fara a ajunge la o astfel de „folosinta”.
Eu zic ca fara o perioada inainte de a incepe o alta iubire , nu prea se reuseste….dar ai dreptate, depinde de fiecare……
De multe ori ajungem sa ne mintim, crezand ca vom putea uita o persoana cu ajutorul alteia…
prin firea lor, femeile sufera mai mult, mai intens, mai tare…… e trasatura lor, in egala masura, defectul lor e si acela ca-si uita valoarea cand iubesc…. 😦
offf….tot ma gandesc la semnul ala pentru „suspin „
Sa stii ca ai dreptate, mai ales in partea cu uitatul valorii. Este unul din misterele, pe care inca trebuie sa le descopar.
In orice caz, am simtit „suspinul” tau, si fara ajutorul simbolului.
„Cui pe cui” nu prea se scoate, din pacate… 😦 Eu am o expresie…te doare sufletul de parca te sufoca 🙂
Ai descris bine durerea 🙂 Cam aceea este senzatia.
Important este sa scoti de tot „cuiul” vechi, fara sa-l lasi sa rugineasca.
Oamenii simt diferit…atat iubirea, beatitudinea, cat si suferinta si necazul….Totusi, cam pentru toti se potriveste zicala „timpul le rezolva pe toate”…Cand esti „bagat pana in gat” intr-o relatie nu mai vezi limpede nimic….De ce cand iti aduci aminte, peste ani poate, de o iubire trecuta, in urma careia ai suferit, ai un zambet in coltul gurii sau, dupa caz, un biet gust amar in gura ? Pt ca NE DETASAM si doar atunci vedem ce si cum, ce am facut bine, ce nu…Suferinta dupa inchieierea unei relatii nu omoara dragostea neaparat, ea o poate transforma in obsesie, in razbunare proasta sau ramane la stadiul de „Te iubesc inca, cu toate ca nu te mai am” pana cand se transforma intr-o dulce detasare si abia atunci poate fi inlocuita cu o alta, la fel de reala, la fel de intensa…E o prostie sa plangi ca nu te mai vrea respectivul, nimeni nu detine pe nimeni. Poti iubi linistit pe cineva si daca nu esti cu acea persoana. Numai ca noi oamenii atat putem sa percepem si de multe ori incurcam dragostea cu obisnuinta sau chiar cu pasiunea. Mai ales la varste fragede.
Evident: este o mare greseala, atunci cand alegi sa suferi, chiar daca respectivul nu te mai vrea.
Noi oamenii suntem „dusi cu pluta” cand vine vorba de dragoste sau iubire. Invatam cam greu, si ne chinuim sa gasim persoana „potrivita”. Nu exista asa ceva. Exista doar peroana care isi da silinta sa ne cunoasca cu adevarat, si este in stare sa ne iubeasca. Regula se aplica „both ways”.
O sa fiu foarte sincera (pentru ca subiectul tau a atins o coarda pana nu demult sensibila). Am crezut ca sunt ok in ceea ce priveste fosta mea relatie si ca ne-am despartit pentru ca asa a fost. In mintea mea, am crezut ca am procedat cum trebuia si ca treaba s-a „imputit” abia pe la sfarsit. Ei bine, mare mi-a fost uimirea cand am recitit o parte din converstiile ce le-am avut cu fostul pe skype. Privind la rece si amintindu-mi prin ce am trecut mi-am dat seama ca: Fuck that! El a fost un total idiot si eu puneam botul ca o fraiera la orice scuza marunta si de doi bani. investisem timp, bani (pe sfarsit devenise o relatie la distanta) si energie intr-o relatie cu cineva care nu ma mai merita. Slava Domnului mi-a trecut prostia si m-am trezit din letargia emotionala care ma mistuia. Acum sunt fericita cu cineva care merita si am ajuns la maturitatea emotionala in care acum sunt atat indragostita sufleteste cat si indragostita rational.
Iti multumesc pentru sinceritate, si ma bucur ca in prezent esti fericita.
Love is simple, but humans are always making it complicated 🙂
Chestia e ca oricum treci peste ele, dar cu cat treci mai repede, cu atat procesul de smulgere a persoanei respective din inima ta este mai dureros. Am facut-o si am trecut prin tot felul de stari, incepand cu clasica arsura si sfarsind cu senzatia asemanatoare cu aceea a drogatului fara drog, un fel de sevraj, un fel de paralizie. Nu poti trece pur si simplu peste asta, nu e atat de usor cand tii cu adevarat la cineva, dar daca vrei sa o faci, presupun ca nu e imposibil. Am fost in postura de a-mi impune sa nu ma mai gandesc din momentul x la o persoana si de-a ma obliga sa nu ma gandesc si a fost greu, dar daca nu faceam asta, probabil nu intelegeam cum e posibil ceea ce-ai scris in postul tau.
Nu este imposibil de trecut peste o astfel de despartire dureroasa. Cred ca avem nevoie de putin egoism intr-o astfel de situatie. Relatia a fost placuta, insa s-a sfarsit…deci avem toate motivele sa ne gandim la noi insine. Trebuie sa ne pastram acel gram de fericire din adancul sufletului, pentru a-l putea „amplifica”, in cazul in care gasim o persoana mai potrivita.
Oricum, a fost interesant comentariul tau.
Depinde de fiecare de cît de mare e impactul despărțirii și, respectiv, al suferinței provocate de aceasta, precum și timpul necesar „vindecării”. E bine de știut că viața merge mai departe; din fiecare experiență se învață ceva și, de ce nu, te întărești pentru ce va să fie.
Acesta este mind-set-ul cel mai potrivit: viata merge inainte 🙂
Indubitabil 😀