Toxic Shame

Rusinea este o senzatie. Un sentiment. O parte a comportamentului uman.

Dezvoltarea unui astfel de simt este absolut normala, atunci cand il folosim in construirea unor limite. Este o stare mintala sanatoasa, in cazul in care o utilizam in ridicarea unor granite, pentru actiunile din cursul vietii. Devine o „baza stabila” a personalitatii. Ne transmite un grad de umilinta, iar cu ajutorul sau, reusim sa dezvoltam o anumita responsabilitate pentru propriile interactiuni. In acest fel, mintea umana transforma rusinea in „bunul simt”, iar noi invatam in concept important: Universul nu se invarte intotdeauna in jurul nostru.

„Mecanismul rusinii” functioneaza prin asociere: incepem sa asociem starea emotionala neplacuta (de „a ne rusina”) cu anumite comportamente, pe care societatea doreste sa ni le controleze, sau sa le elimine. Intr-o oarecare masura este corect, insa apare o problema atunci cand expunerile se repeta prea des, sau sunt prea intense. Acel simt incepe sa invaluie mintea, ajungand sa scape de sub control.

Rusinea devine toxica.

O astfel de transformare se intampla (cel mai des) in cazul in care ajungem sa acordam prea multa importanta pentru parerile celor din jur. Ne lasam prada prejudecatilor, si pana la urma suntem conditionati de acea „eventuala imagine”, pe care o proiectam in interiorul societatii. Personalitatea noastra este tinuta in lesa, iar gandurile noastre vin filtrate printr-o senzatie de rusine. Ne pierdem identitatea.

De ce? Rapsunsul este simplu: „We have too many fucks to give!”. Ne pasa prea mult de parerile celorlalti. Ne sacrificam o parte din fericirea noastra interioara, pentru a satisface placerea inutila a altora.

Am trecut si eu printr-o perioada, in care am fost macinat de o „rusine toxica”. S-a intamplat chiar dupa ce am plecat din locurile natale, pentru a ma muta intr-o alta tara. Am fost nevoit sa incep totul de la zero si sa-mi dau silinta pentru a ma integra intr-o noua societate. Atunci am inceput sa am o senzatie de inferioritate, insa nu ca si nationalitate sau inteligenta personala. Simteam doar o „apasare interioara” care ma impiedica sa-mi exprim propria personalitate. Nu eram destul de puternic, din punct de vedere mintal. Deveneam intimidat de o eventuala parere a celor din jur. Cu cat incercam sa combat acele sentimente negative, cu atat mai mult imi incolaceau mintea.

Totul s-a desfasurat in primii doi-trei ani de liceu, asadar s-au mai adaugat si „bataliile interioare” pe care fiecare adolescent le intalneste in acea perioada. Imi amintesc faptul ca nu aveam deloc incredere in mine, sau in capacitatile mele. Stiam sa-i respect pe ceilalti, dar nu eram niciodata capabil sa impun la randul meu respect. Eu eram considerat „baiatul de treaba”, cel care putea fi „sacrificat” oricand, pentru placerile altora. Cat despre fetele pe care le-am cunoscut, si relatiile pe care le-am avut cu ele…nici nu-mi vine sa cred cat de dobitoc am putut sa fiu. Eu eram „the sweet and nice guy” si majoritatea profitau de acest lucru, insa dupa catva timp se plictiseau de mine. Venea un „joker” care le „combina” din doua glume proaste si o privire de „macho”. Evident, eu nu aveam ce sa mai fac.

Dar…pana la urma…mi-am dat seama ca trebuia sa produc o schimbare majora. Nu mai puteam sa continui in acel mod. Ma gandeam ca as fi ajuns sa-mi distrug si viata de adult, in cazul in care as fi continuat cu acel tip de comportament.

Atunci s-a produs al doilea „critical strike”, cand am decis sa-mi imbunatatesc aspectul fizic (am vorbit despre acest detaliu, intr-un articol precedent). Aveam nevoie de un „confidence boost”, pentru a-mi recapata abilitatea de a crede in mine insumi. Trebuia sa combat acea „rusine toxica” din interior, pentru  indeparta-o definitiv.

A fost nevoie de mult timp, multa determinare si multa ambite, insa a meritat fiecare secunda. Am reusit sa ma eliberez, si sa readuc la viata adevarata mea personalitate. Mi-am recapatat increderea si am ajuns sa ma cunosc mai bine. Toate aceste schimbari pozitive s-au reflectat direct in comportamentul meu, iar cei din jur au inceput sa observe acest lucru. Am invatat sa impun respect, pastrandu-mi doza necesara de „bun simt”. Mi-am schimbat anturajul, cercul de prieteni, si am pornit pe un nou drum…un drum ales de mine.

In prezent: „I have almost no fucks to give”. Acel „almost” il pastrez doar pentru cei care merita cu adevarat. O mica doza de egoism este intotdeauna utila, pentru a ne proteja propria identitate.

Anunțuri

12 gânduri despre “Toxic Shame

  1. Așternut

    Adevarat …rusinea este o bucata din lantul societatii ce ne este fixat la gat inca de la nastere .
    Din pacate traim intr-o lume in care nu putem fi asa cum ne dorim in totalitate caci vecinu , colega etc. ne judeca la fiecare pas .
    P.S.: Ma bucura schimbarea ta , ai curaj si vointa.

  2. Oare este cineva scutit de sentimentul „rusinii” mai mult sau mai putin toxice? Sa fim seriosi, multi se lamenteaza virtual ca nu vor, ca nu trebuie sa judece pe altii, ca ei sunt imaculati si n-au gresit niciodata, ei n-au fost prosti, rusinati sau s-au comportat total aiurea intr-o situatie data …si ?? Ce crezi ? In viata reala, sunt „almost” incorsetati de reguli, dogme si paradigme ale neamului de idioti in care ne-am nascut. Se lupta sa-si dovedeasca lor si altora ca ei sunt altfel…Stii ceva, Robert ? Oamenii astia se simt chair si in scris ca nu sunt ceea ce vor sa para…. Am obosit aici. Vreau o tara ca afara ! (ca sa citez pe cineva )

    1. Nimeni nu este scutit de acel sentiment al rusinii.
      Oricum, depinde de capacitatea fiecaruia de a depasi acea stare „limitata”, si a lupta pentru propria identitate.
      Te cred ca ai obosit. Ai tot dreptul sa simti acest lucru.

Add your Vibe

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s