The Golden Key

Imaginati-va o incapere foarte mare. Nu-i destul: mai mare. Gata? Ok, acum dublati-o in mintea voastra, deoarece vom avea nevoie de mult spatiu. Sa continuam…

Aceasta „camera” dispune de o gaura mare in tavan. Prin orificiul respectiv mai intra, din cand in cand, niste persoane (barbati si femei). Odata ajunsi pe suprafata podelei, acei oameni beneficiaza de urmatoarele optiuni: de a-si pastra forma initiala, sau de a deveni animale.

Cei care aleg sa se transforme in bestii, obtin aspecte diferite, in functie de comportamentul de care dau dovada. Incep sa interactioneze intre ei, formand o competitie, si ajungand pana la o batalie generala in mijlocul incaperii. Prin urmare, vom avea o sumedenie de imagini:

Pradatori de talie groasa, care abia asteapta sa-i doboare pe cei mai slabi. Bovine si porcine de toate felurile, care habar nu au in ce loc au ajuns. Grupuri de hiene care ii ataca sistematic pe cei deja raniti. Gorile, care isi etaleaza piepturile „fioroase”. Cameleoni cu „o mie de fete”. Reptile cu sange rece. Feline persuasive. Rozatoare de talie mica, ce se ascund la auzul oricarui zgomot.  La nivelul tavanului se vad roiuri de viespi si stoluri de corbi. Podeaua este invadata de viermi, gandaci si alte taratoare, ce se hranesc cu ramasite. Dupa cum „vedeti”, exista un numar mare de animale, si fiecare grup indeplineste cate un „rol” stabilit.

Lupta se desfasoara in centrul incaperii, provocand un dezastru general. Peretii sunt deja plini cu urme ale razboiului, dar nici un grup nu are de gand sa renunte.

Nu exista un scop, un obiectiv, sau o finalitate. In schimb, s-a format un „sistem de recompense”. De fiecare data cand un grup sau un individ obtine o victorie, ceilalti isi exprima aprecierile, laudele si comentariile pozitive. Evident, se mai gasesc si unii care aduc injurii sau contesta invingerea, dar sunt redusi imediat la tacere. Dupa cum va puteti da seama, acele „recompense” sunt foarte superficiale si nesemnificative.

„Gloria” castigatorilor dureaza foarte putin. Dupa o perioada scurta de timp, totul vine lasat uitarii, iar lupta pentru suprematie incepe din nou. Pana la urma, toti vor deveni niste pierzatori.

Acum vom lasa la o parte bestiile, si vom trece la persoanele care aleg sa-si pastreze aspectul si comportamentul uman.

Spatiul central este deja ocupat, asadar se vor multumi cu cele patru colturi ale „camerei”.

In primul colt ii putem intalni pe cei care interactioneaza doar intre ei. Nu sunt interesati de ceea ce se intampla in restul incaperii. Au niste chipuri incruntate, mirate, si stupefiate, de fiecare data cand privesc in jur.

In coltul al doilea ii putem observa pe cei care incearca sa opreasca tot vacarmul creat de batalia dintre bestii. Problema consta in faptul ca acestia folosesc doar expresii verbale, neavand curajul de a initia o actiune impotriva razboiului. Puterea de convingere le lipseste cu desavarsire.

In cel de-al treilea colt se afla mai putine persoane, dar fiecare „pe cont propriu”. Au ajuns sa-i ignore total pe cei din jur. Sunt intorsi cu spatele spre centrul incaperii. Au ajuns sa vorbeasca „cu peretii”. Indiferenta si ignoranta a ajuns sa le intunece mintea.

Ultimul colt este liber. Acest lucru nu s-a intamplat din cauza faptului ca nimeni nu doreste sa ocupe acea pozitie. Oamenii care ar trebui sa se afle acolo, sunt cei care doresc sa iasa din aceasta „incapere haotica”. Ei si-au dat seama ca alegera cea mai buna ar fi sa „evadeze”. Se plimba de ici-colo, cautand iesirea. Odata ce ajung in fata usii, raman totusi impietriti. Nu au nici o idee despre cum ar putea sa o deschida. Se poate observa un orificiu pentru a introduce o cheie, dar nici unul dintre ei nu o poseda, asadar se dezmeticesc, si incep sa o caute. Cativa dintre ei reusesc sa o gaseasca.

Exista o cheie pentru fiecare om si fiecare bestie din interiorul acele incaperi. O persoana poate iesi doar daca poseda propria cheie.

Animalele nu isi dau silinta sa o caute. Ar trebui sa revina la forma umana, pentru putea lua o astfel de decizie, dar refuza sa o faca. Cativa oameni din primele trei colturi isi mai dau seama cateodata de acel „haos general”, si simt dorinta de a scapa. Incep si ei sa caute „artefactul”.

Este un ciclu care se repeta, iar la acesta se mai adauga persoanele care intra in mod constant prin gaura din tavan. Multi intra. Foarte multi raman. Prea putini reusesc sa iasa.

La un moment dat, am avut si eu ocazia sa intru in acea „incapere haotica”. Am fost pur si simplu dezgustat de imaginea din centrul incaperii si de „batalia bestiilor”. Prin urmare, mi-am ales coltul cu numarul doi. Eram inca in „perioada intunecata” a vietii mele, asadar nu prea aveam habar ce sa fac sau cum sa ma comport intr-un astfel de loc. Dupa ceva timp, mi-am schimbat modul de gandire, mi-am recapatat increderea, si am decis sa „evadez”. Iesirea nu a fost greu de gasit. Problema cea mai dificila era obtinerea acelei chei. Am cautat-o peste tot, dar fara nici un rezultat.

Intr-un final, mi-a venit ideea de a ma „observa” pe mine insumi. Am cautat in „buzunar”. Cheia era acolo, probabil ma astepta de mult timp.

Am simtit o bucurie si o relaxare placuta. M-am indreptat spre iesire, am introdus „artefactul” in orificiu, iar usa s-a deschis larg. O lumina calda si suava mi-a invaluit chipul, facandu-ma sa zambesc. Am luat cheia, am pasit in exterior, si am inchis usa in spatele meu. Nimeni nu a observat „evadarea” mea, si probabil nici in ziua de astazi nu si-au dat seama de lipsa mea. Au prea multe lucruri „importante” de rezolvat in acea incapere. Eu ii inteleg, si nu le voi purta pica.

Pot sa spun ca am iesit cu fata curata si cu sufletul impacat. A fost o decizie corecta pentru mine. Nu am intentia de a ma mai intoarce vreodata.

Va intrebati cumva la ce m-am referit pe tot parcursul acestui articol? Eu voi raspunde cu placere: reprezinta decizia si dorinta mea de a-mi sterge profilul de Facebook. Recent, am reusit sa indeplinesc acest obiectiv.

Cheia o am si acum in „buzunar”. Poate va mai fi de folos si in viitor.

Anunțuri

18 gânduri despre “The Golden Key

      1. Rocse

        Eu pe tot parcursul povestii m-am gandit la viata in general. Chiar vroiam sa-ti spun ca e genial si ca m-a lasat fara cuvinte.

  1. carmenfortis

    Citind articolul tau, pe care l-ai scris cu atata indemanare, m-a lasat cu impresia ca vorbeai despre un anumit ”trecut”. Insa da, evadarea din acest Facebook, care mie mi se pare un loc mai mult decat stupid, este destul de grea.
    Apreciez aceasta ”evadare” a ta ! Pentru multi inca este un ”drog”.
    Foarte frumos articolul !

    Cu drag,
    Petit 😀

  2. Superb! Deşi la un moment dat m-am identificat cu „Feline persuasive”, din diferite motive. N-am ce să fac. Defect zodiacal: sunt leoaică şi sunt mândră de asta! 😀 Şi de multe ori, mă port ca atare…

    În rest, îmi place cum ai asociat povestea cu Facebook-ul. Sau cum ai transformat Facebook-ul într-o poveste; cum vrei.

    1. Tu il numesti un „defect zodiacal”, iar eu il consider un detaliu al personalitatii tale. Nu am fost niciodata un fan al zodiilor, dar nu am nimic impotriva celor care cred in „influenta astrelor”.
      Ma bucur ca ti-a placut povestea mea 🙂

Add your Vibe

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s