Damage over time

 

Doua picaturi de sange. M-am oprit pentru cateva momente. Uitandu-ma in jurul meu, am observat inca o picatura la cativa centimetri distanta.

Oare sa fie de la mine? Instinctul meu a fost sa-mi privesc mainile. Am observat o mica taietura pe suprafata inelarului stang. Rana era pozitionata in partea superioara (aka – buricul degetului). Am ridicat din sprancene in semn de mirare. Folosisem mai devreme un cutit, dar nu-mi aminteam sa ma fi taiat cumva. Hmmm…totusi…nu simteam nici o durere. Vedeam doar rezultatul „traumei”.

Dezinfectant…pansament? What sorcery is that? Era vorba de o rana prea mica pentru a folosi astfel de obiecte. Enzimele din interiorul salivei erau perfecte pentru a elimina „goangele” de microbi, si pentru a opri sangerarea. In plus, imi place gustul sangelui…meu.

Am introdus degetul cu pricina…direct in gura. Substanta rosiatica mi-a invadat papilele gustative. In acel moment mi-a trecut prin minte o simpla analogie.

Chiar daca eu ma ranisem cu ceva timp in urma, nu am simtit nici o durere. Mi-am dat seama de rezultat, abia dupa ce am observat efectele intamplarii.

Acest lucru poate fi comparat cu o situatie din viata de zi cu zi.

Exista unele momente ale vietii, in care ajung sa supar o anumita persoana (fara intentie). El/ea nu are curajul sa-mi spuna, verde-n fata, cu ce anume am gresit. Prefera sa pastreze linistea. Dupa ceva timp ajunge sa ma ignore total, sau (mai rau) sa izbucneasca dintr-o data, coborand toti sfintii si dracii asupra mea.

Ultima oara cand am verificat, faceam inca parte din specia umana. Adevarul este ca sunt putin mai trasnit de felul meu. Cateodata exprim unele lucruri fara sa gandesc prea bine inainte. Din acest motiv, mi se mai intampla si mie sa mai gresesc fata de celelalte persoane din jur. In cazul in care imi dau seama de eroarea comisa, atunci voi fi capabil sa-mi cer scuze. Daca nu reusesc sa „detectez” abaterea mea, atunci consider ca persoana in cauza ar trebui sa exprime clar si raspicat ceea ce o deranjeaza.

Eu nu sunt un capcaun si nici un dragon cu patru capete (desi cateodata mi-as dori sa pot scoate flacari pe nari). Nu voi avea o reactie violenta in cazul unei confruntari directe. Nu ma voi agita, nu ma voi enerva si nu ma voi apuca sa tip din toti plamanii. Voi fi in stare sa port o discutie normala, chiar si atunci cand dreptatea nu este de partea mea.

Ideea este urmatoarea: orice problema poate fi rezolvata (aproape orice problema…sa fim realisti). Va fi necesar doar un dialog civilizat pentru a ajunge la o intelegere amiabila. Acest lucru este valabil intre prieteni, intr-o relatie sau intre doi necunoscuti. Cred ca este inutil faptul de a ascunde anumite ganduri negative.  Se va crea o confuzie totala in mintea persoanei respective. Acele sentimente se vor transforma in ura sau vor exploda intr-un moment neasteptat. Nimeni nu va avea de castigat. Raportul se va prabusi.

Prin urmare, eu prefer sa mi se spuna totul in fata. Fara perdea. Sunt in stare sa suport consecintele. Nu pot sa ghicesc gandurile celorlalti, asadar prefer sa aud totul din gura lor. Urasc atunci cand cineva ma ignora doar pentru simplul fapt ca nu are curajul de a se exprima. Urasc si mai mult atunci cand trebuie sa alfu de la alte persoane despre greselile mele fata de acel „cineva”.

Suntem toti oameni. Greselile fac parte din viata fiecaruia. Avem o materie cenusie destul de voluminoasa, si o gura destul de zgomotoasa, pentru a ne exprima „of-urile” si durerile. De ce unii aleg sa pastreze linistea? Inca un mister  „misterios” despre umanitate.

Hmmm…ia te uita…s-a oprit sangerarea. Acum simt si durerea. Interesant.

Anunțuri

4 gânduri despre “Damage over time

  1. Faptul că îţi exprimi sentimentele şi gândurile, exact aşa cum sunt ele, fără „retuşuri” şi „şlefuiri” ca să nu răneşti persoana căreia i le adresezi, e un atu şi nicidecum contrariul, şi în niciun caz nu eşti tu cel care trebuie să îşi ceară şi scuze!

    Şi da, suntem „omini”, cum se spune, numai că vezi tu, crucea fiecăruia atârnă în greutăţi diferite; la unii e mai uşoară, la alţii greutatea e pur şi simplu covârşitoare 🙂

    Cu drag..

    1. A te exprima fara sa ranesti este un atu. Sunt de acord.
      Eu vorbeam strict de situatiile in care nu te exprimi deloc. 🙂
      Totusi, sunt de parere ca este mult mai bine sa spui totul verde-n fata…decat sa pastrezi tacerea absoluta. Daca ajungi sa gasesti un echilibru intre cele 2 situatii, atunci este si mai bine.

      1. Unii se tem Robert sa spuna in fata si aleg izolarea. Si eu sunt de parere ca lucrurile se spun direct. Dar nu toti putem fi la fel. Cred ca e nevoie si de oameni care sa taca.

Add your Vibe

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s